Amintiri din studentie – Ep.8: Strigarea

Cand eram in anul 1 stateam in caminul T14 din Tudor Vladimirescu. La camera 302. Era o camera atat de mica incat cine intra acolo spunea: Da’ nu vrei sa iesim pe hol sa vorbim? Era o camera de modul cu 2 camere, teoretic, o camera de 2 persoane. Insa si pentru una era putin. Alaturi, la 301 camera mare, stateau 2 fete, dintre care o tipa Dana. Fetele de acolo erau foarte de treaba, cu 2 ani mai mari ca noi. Cum in Tudor se intampla multe, exista povesti si povesti, care de care mai trasnita si care te lasa fara cuvinte, ceea ce va voi povesti eu acum e ca o minciunica. Cand era cald de stateam cu ferestrele deschise, s-a trezit unu’ sa urle in fata caminului: Danaaaaaaaa! Danaaaaaaaa! A tinut-o asa 5-10 minute. Noi incercam sa lucram. Si macar de-ar fi fost o serenada, insa asa tare stresant era sa auzi un om cum striga.  La un moment dat ne-am saturat si strigam din camera: Dana nu-i acaaaaaasa! El: Da’ uuuuuuunde-i? NU STIIIIIIIIU! Acum nu stiu daca intr-adevar fata nu era in camera. Poate era la dus, poate dormea, poate nu a vrut sa raspunda. Cert este ca omul avea o durere si noi l-am trimis la plimbare. Dar dupa cum va spuneam, asta e minciuna. Daca va aflati vreodata in Tudor atunci cand se intrerupe curentul electric in tot campusul, de recomandat este sa aveti aparatoare pentru cap deoarece zboara chestii si nu stiti cum va mai treziti cu un televizor in cap.  

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More