Despre promisiuni

Nu cred ca-s singura care a experimentat ceea ce urmeaza a va povesti. De fapt, cred ca si cei ce procedeaza astfel au patit-o candva. Mereu am vazut intr-o promisiune un angajament “sacru”. Si atunci cand am facut o promisiune, am incercat pe cat posibil sa ma tin de ea. N-am reusit, mi-am cerut iertare. Exista insa un anumit tip de promisiuni care ma calca pe nervi si anume cele cazute din cer. Despre ce vorbesc? Despre momentele in care fara sa ceri, fara sa aduci vorba, fara sa insinuezi vine cineva si-ti spune: Eu pot sa te ajut cu asta. Tu ramai mirat cum de a cazut asa din cer, dar esti multumit ca se poate rezolva ceva mult mai usor. DAR. Atunci cand vine vremea, omul respectiv a disparut din peisaj. Nu raspunde la telefon, ori daca raspunde nu poate sa vorbeasca. Se face ca a uitat sau iti spune, pe ultima suta de metri, ca nu se mai poate. Domnule, da nu puteai spune de la inceput? Sau nu puteai sa-ti vezi de treaba ta pentru ca eu sa ma descurc asa cum pot si sa nu ma bazez pe altcineva? Nu neg, sunt si cazuri in care oamenii s-au tinut de cuvant. Si le multumesc celor ce nu s-au facut ca ploua. Nu ma deranjeaza faptul ca nu mai poate omul, ci faptul ca unii se invart in jurul cozii si nu-si asuma responsabilitatea.

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More