Necautari

Nu stiu ce mi-a venit sa te caut cu graba intr-o stea. Ieri imi erai parca mai aproape. Cuvantul ti-era mangaiere, desi purta, ca si azi, urme de asprimi cunoscute, dar binefacatoare prea-sensibilitatilor mele. Licareai mic, straluceai mult, palpaiai stins si apoi te aprindeai iarasi. Ca intr-un discurs pompos, pe care-l invatasesi de acasa, curgeau cuvintele precum colturi de stea, impodobind fraze mestesugite, menite sa ne ofere un spectacol grandios de lumini. Inima-mi a-nceput a se odihni din ce in ce mai mult in melodiile cuvintelor tale. Le asculta, le mesteca, le recita si apoi le adoarme intr-un pat plutitor, in asteptarea venirii zorilor in care cautatul in stele nu-si mai afla rost. Nimeni nu stie de fapt cand imi scriu aici mie, ori despre mine, cand despre tine sau despre el. Cand acest ‘tu’ sunt de fapt ‘eu’ sau invers. Cand este vis si cand realitate. Cand e cuvant ‘nourat si cand e seninatate. Nimeni nu stie in cate lumi paralele te pot regasi fara macar sa te caut. Nimeni nu stie de ce, de la o vreme, nu te mai caut in nicio stea. ***

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More